Sub semnul continuităţii retrospective, un nou„Act-Jazz” al Stagiunii de Jazz organizate deRadio România Cultural în coproducţie cu Direcţia Formaţii Muzicale şi Teatrul Act se va consuma pe 8 februarie, la ora 19,00, în deja obişnuita ambianţă nonconformistă de peCalea Victoriei nr.126.

George Natsis – pian, Adrian Mircea Flautistu – contrabas, Vlad Popescu – baterie şiCristian Soleanu – saxofon se reîntâlnesc în sala Teatrului Act pentru a face un recurs muzical la memorie.

„Years after Petrucciani” nu este doar o procedură de manifestare standard, nici o pledoarie pentru o cauză de tipul unui reflex deja condiţionat şi declanşat la începutul fiecărui an calendaristic (în ianuarie s-au implinit 13 ani de la moartea luiPetrucciani), ci o multiplă conştientizare artistică a cvartetului stagiunii, bine motivată şi, desigur, motivantă pentru public.

Când apărea primul L.P.(„Flash” în 1980) semnatMichel Petrucciani s-a spus că este vorba despre o continuare firescă a succesului deloc efemer pe care artistul şi-l construise treptat şi foarte concentrat de-a lungul anilor. De fapt, întreaga lui viaţă extrem de intensă artistic, a fost contrabalansată de un soi de intimitate maladivă (osteogenesis imperfecta) ce i-a grăbit trecerea în eternitate la doar 35 de ani.

Petrucciani alesese să-şi asume propriul destin sortit jazzului cu o generozitate originală, poate chiar singulară, menită doar geniilor precoce. De la vârsta când unii abia desluşesc sensurile basmelor s-a declanşat, spectaculos şi suprasaturat, startul maturităţii lui Michel, o maturitate continuă decelată perpetuu spre perfecţionism. În arta lui s-a simţit întotdeauna fundamentul literaturii clasice pentru pian, chiar dacă revelaţia artistică timpurie, „explodată” în acordurile lui „Sir Duke”, avea să-i limpezească perspectiva itinerantă. La final, amprenta şi-a câştigat unicitatea sub numeleMichel Petrucciani.

Pe lângă cele 29 de producţii discografice, cărora li se mai adaugă încă 3 postume, emoţia sonoră se resimte profund şi în propria noastră rezonanţă interioară, pentru că aici, la Bucureşti, „cântecul de lebădă” al muzicianului a răsunat sub cupola Ateneului Român în decembrie 1998.

Tocmai de aceea constantaStagiunilor de Jazz susţinute laTeatrul Act se trasează, şi în acest an, sub acelaşi nume,„Years after Petrucciani”, pe 8 februarie 2012, la ora 19,00, ca un ”remember” necesar istoriei jazzului de pretutindeni.