În urma publicării nominalizărilor la Premiile UNITER 2024, am fost consternați să descoperim, la categoria Teatru radiofonic, trei spectacole-lectură, fapt care încalcă cea mai elementară definiție a acestui gen. Este motivul pentru care solicităm invalidarea acestor nominalizări.

Teatrul radiofonic este o transpunere pur acustică a unei narațiuni dramatizate. Conține dialog, muzică și efecte sonore, în absența oricărei componente vizuale. Astfel, ascultătorul este provocat să-și imagineze personajele, povestea și spațiul în care se desfășoară aceasta, iar prin „personaje” nu se înțeleg doar actorii, ci și toate celelalte elemente sonore implicate. Efectul de imersiune totală pe care îl poate produce un spectacol radiofonic bine făcut depinde de coexistența tuturor acestor componente.

Niciodată, în toată istoria sa de 100 de ani, și nicăieri în lume, teatrul radiofonic nu a fost echivalat cu simplă citire pe roluri a unui text dramatic, fie ea și făcută la microfonul unui post de radio.

A nominaliza spectacole-lectură la categoria Teatru radiofonic e ca și cum ai propune pentru Cel mai bun spectacol un spectacol-lectură organizat în foaierul unui teatru. Și dacă un astfel de eveniment este postat pe YouTube? Nu ar merita, oare, să fie nominalizat la premiile UCIN pentru Cel mai bun film? Doar e filmat…

Aplaudăm Atelierul de Scriere Dramatică coordonat de Mimi Brănescu la Teatrul Național București și avem toată aprecierea pentru Radio Guerrilla, acest post particular care își alocă timp de emisie pentru a promova dramaturgia contemporană. Este un proiect prețios și ne bucurăm că el există. Totuși, așa cum o spune și Carla-Maria Teaha, această emisiune oferă spectacole-lectură, nu teatru radiofonic.

Nominalizarea la categoria Teatru radiofonic a unor spectacole-lectură la microfon este deosebit de periculoasă, pentru că deturnează standardele artistice ale genului. Și ne întristează că tocmai breasla care ar trebui să cultive și să transmită generațiilor tinere moștenirea teatrului radiofonic, condamnă viitorul acestui gen – redescoperit de tinerii artiști odată cu pandemia – reducându-l la o simplă „citire de text”. Este un gest nedrept și o dovadă că juriul nu apreciază mijloacele și posibilitățile de creație pe care le oferă sunetul.

Apelăm la probitatea profesională a dumneavoastră, a artiștilor membri ai Senatului UNITER, care ați ascultat, ați comentat, ați apreciat, ați jucat în sau ați regizat spectacole de teatru radiofonic (fie că ele au fost produse de Radio România sau în altă parte).

Vă rugăm să apărați acest gen artistic și să nu validați „spectacole” care îl diminuează.

Vă rugăm să respectați identitatea teatrului radiofonic.

Atila Vizauer
Redactor-șef - Redacția Teatru – Radio România