Luni, 14 noiembrie 2011, la ora 11.00, la barul Hotelului Ramada Majestic, în cadrul proiectului „Ne auzim la Majestic”, va avea loc audiţia cu public a spectacolului „Domnişoara Iulia”de August Strindberg.

Premiera radiofonică va fi difuzată joi, 17 noiembrie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural şi, în reluare, sâmbătă 19 noiembrie 2011, la ora 13.15, la Radio România Internaţional.

Această dramă cu două personaje principale, care se consumă într-un timp foarte scurt, însă cu reverberaţii simbolice (Noaptea de Sânziene), îşi dovedeşte după mai mult de 120 de ani de când a fost scrisă nu numai actualitatea, ci şi modernitatea. Pe lângă faptul că August Strindberg anunţă în mod evident expresionismul, el are abilitatea de a distruge într-o manieră personală, uneori imprevizibilă, o serie lungă de convenţii. În teatrul modern limitele dintre genuri (dramă, comedie) nu mai există, modalităţile de abordare interpretativă devenind, parcă prin compensaţie, cât se poate de diversificate. Aspectul este evident şi în „Domnişoara Iulia”, oricât s-ar crede că piesa din 1888 este „datată” în perioada naturalismului. Aşa încât între plâns şi râs, între răsfrângerea dramei profunde şi deriziune, între cinism şi ridicol, paşii sunt uneori infimi, mai ales pentru spectatorul de astăzi. Legătura amoroasă născută dintr-un capriciu în Noaptea de Sânziene declanşează în „Domnişoara Iulia”criza care scoate la lumină, în pură accepţie naturalistă, ereditatea încărcată, sentimentul inferiorităţii sociale, contradicţiile sufleteşti ale eroilor. Legătura dintre valetul Jean şi contesa Iulia, inacceptabilă în spiritul conservatorist al epocii, este o iubire tulbure, în care aspiraţia se loveşte de zidul regretului.

Liviu Lucaci a realizat un spectacol admirabil, de un echilibru perfect, ştiind să pună la locul potrivit accentele, să creeze eficient relaţiile de joc dintre actori. Spectacolul s-a jucat cu succes la Teatrul de Comedie din Bucureşti începând din septembrie 2009.

Într-o nouă traducere, realizată de Viorel Vizureanu, montarea radiofonică, reprezentând debutul lui Liviu Lucaci în calitate de regizor de teatru radiofonic, păstrează în bună parte atmosfera de pe scenă. Spectacolul marchează totodată debutul la teatrul radiofonic al tinerilor actori Şerban Gomoi, în rolul lui Jean şi Sorina Ştefănescu, Kristin.

Actriţă aflată la deplina maturitate artistică, Delia Nartea creează în Domnişoara Iulia un personaj memorabil prin capacitatea de a exprima cele mai fine nuanţe ale psihologiei atât de complexe a eroinei lui Strindberg. De la trufie la umilinţă, de la simplul joc erotic la pasiune, de la încredere la suspiciune, de la iubire la ură, de la momentele de detaşare cinică la revărsarea subconştientului, de la visare la calculul meschin, de la lumină la întuneric, în umbra simbolică a Nopţii de Sânziene, actriţa parcurge cu un firesc desăvârşit şi totodată cu o expresivitate aparte drama personajului. Şerban Gomoi creează la rândul său un personaj cu relief puternic, accentuând complexul inferiorităţii trăit de valet, dar şi rafinamentul servitorului stilat care îşi asumă la început situaţia fără a se complica, pentru a deveni apoi tiranic şi cinic în dorinţa sa absurdă de a-şi depăşi condiţia socială, umilind-o pe tânăra contesă.

Traducere de Viorel Vizureanu.

Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă.

Regia artistică: Liviu Lucaci şi Vasile Manta.

În distribuţie: Delia Nartea, Şerban Gomoi, Sorina Ştefănescu.

Muzica originală: Delia Nartea.

Redactor: Costin Tuchilă.

Regia de montaj: Florina Istodor, Robert Vasiliţă, Florin Bădic.

Regia de studio: Janina Dicu.

Regia tehnică şi muzicală: Mihnea Chelaru.

Producător: Domnica Ţundrea.