Teatrul Naţional Radiofonic şi Teatrul Odeon vă invită luni, 31 ianuarie 2011, ora 19.00, la Sala Studio a Teatrului Odeon, la spectacolul de poezie şi muzică „Dans alb”, organizat în memoria regizorului Cristian Munteanu. Scenariul, după poemele lui Cristian Munteanu, îi aparţine lui Costin Tuchilă.

Interpretează Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache, Delia Nartea, Mircea Albulescu, Mircea Constantinescu, Gelu Niţu, Puiu Pascu (pian), Dan Ioniţă (saxofon alto). Regia artistică: Vasile Manta. Intrarea este liberă.

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959, regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, Cristian Munteanu (25 august 1936 - 31 ianuarie 2008) a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, proaspăt înfiinţată. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii distincte a acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi. Cele patru decenii şi jumătate dedicate teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne, precum documentarul teatral sau emisiunile scenarizate.

Autor dramatic jucat la teatre din Bucureşti şi din ţară, la Teatrul radiofonic, Cristian Munteanu a scris şi poezie. Vorbea însă foarte puţin despre piesele sale, în jur de 30. Şi mai puţin despre poezia sa. Păstra o discreţie aproape totală, poate mai greu de înţeles astăzi, mai ales că volumul „Dans alb” (Bucureşti, Editura Semne, 2009), reconstituit cu migală de Elisabeta Munteanu, arată un poet autentic.

Cristian Munteanu elimină de la bun început tentaţia livrescului, care s-ar putea bănui. Dominantă rămâne meditaţia existenţială, ferită însă de acele ţinte de „filosofie poetică” adesea inutile şi supărătoare. În viziunea autorului „Dansului alb”, poetul este un medium, primind şi amplificând semnalele lumii, cărora le conferă un plus de valoare şi expresivitate. Nimic însă, aici, care să sugereze practici oculte. Poezia se naşte, pare a spune Cristian Munteanu, atunci când ai dat la o parte tot ce te poate împiedica să ajungi la esenţa lucrurilor pe cale, dacă se poate, cât mai directă. Căutarea orizonturilor ascunse, a reliefului ce trebuie desprins dincolo de aparenţele de tot felul devine prevalentă indiferent de formula poetică, de motivele lirice sau de timbrul poemului. Ea este de fapt modalitatea de a da expresie lumii sau măcar de a intui că poţi ajunge la o expresie mulţumitoare.